CAMPANIA "PĂSTRAȚI CURATĂ BISERICA"
PRECIZARI DESPRE CAMPANIE
1. Nu conteaza cine a lansat-o, ci daca e justa or ba.
2. Este important sa dovedim ca cei interesati de ce se intimpla in Biserica sintem si in stare sa marturisim adevarul si sa ne opunem, dupa puteri, unor masuri care fac rau Bisericii - adica noua, tuturor.
3. Este esential sa fim solidari. Cu orgolii si cirteli nu vom face niciodata nimic.
4. Nu facem pe procurorii in Biserica; noi trebuie sa cintarim totul cu dragoste si cu grija la care ne obliga insasi calitatea de membri ai Bisericii. Noi nu condamnam, ci marturisim.
5. Nu vrem sa demolam, ci sa indreptam.
6. Nu am consimtit la aceasta campanie pentru ca ne consideram cei mai buni dintre cei buni, ci pentru ca am crezut ca e si de datoria noastra sa raspundem prezent acum si pentru ca, iata, aceia care vor fi fiind mai buni decit noi inca se lasa asteptati.
7. Curajul este caracteristic pentru un crestin. Daca nu avem astazi curajul sa rostim adevarul, nici sa nu ne asteptm ca ucrurile sa se schimbe in bine de la sine.
8. Nu ne rafuim cu nimeni, ci doar instituim un grup de veghe si marturisire.
CUM PARTICIPI
Dumneavoastra, carora va pasa de mantuirea dvs si care nu puteti ramane indiferenti, ca si mine, de ceea ce se intampla in Biserica, la urma urmei si noi suntem trupul Bisericii, veti trimite urmatorul mesaj pe adresa patriarhiei ( presa@patriarhia.ro ). Daca nu, macar afisati in paginile site-ului imaginea de mai sus (eventual, dar nu obligatoriu, cu link aici sau spre oricare alt blog participant la campanie).
Mă declar solidar cu campania "Păstrați curată Biserica" inițiată pe internet de bloggerii și webmasterii ortodocși.
Prenume - Oraș
(Actualii susținători: Băcăuanu Mihail, Claudiu Târziu, blogul "Război întru Cuvânt", Revista Gând și Slovă Ortodoxe, blogul "Oltenians", Oastea Domnului, Hristofor, Blogul DespreOrtodoxie și Sibilla Poesis Niko - Reșița)
Cei dintre dumneavoastra care aveti site/blog si doriti sa participati la aceasta campanie, preluati logo-ul si publicati-l pe site-ul dumneavoastra alaturi de textul de mai sus. De vreme ce campania nu se termina la o data anume, va rog sa afisati tot timpul pe situl/blogul dvs., undeva la vedere logo-ul acestei campanii, redimensionat dupa criteriile fiecaruia.
INTREBARI SI RASPUNSURI
1) SUNTETI EXTREMISTI. N-AU MAI FOST ASEMENEA PRECEDENTE IN BISERICA
- Au fost precedente: in disputa iconoclasta, calugarii au marsaluit pe strazile Constantinopulului, intr-o procesiune tacuta, insotiti de icoane. Apoi ar mai fi Sfantul Afraat , care si-a lasat pustia si a coborat in cetate pentru intarirea oamenilor dreptcredinciosi. Exemplele pot continua. Si sa nu uitam cum au fost intampinati ierarhii proaspat intorsi de la Ferrara-Florenta, oamenii au refuzat unirea semnata de ei!
2) DE UNDE STIM CA BISERICA A LUAT-O PE UN FAGAS GRESIT?
- De unde stim ca Biserica a luat-o pe-un fagas gresit? Pai in primul rand ar trebui sa amintim de Concertul din Catedrala din Sibiu, de ceremonia oficierii Cavalerilor de Malta in Catedrala din Timisoara, sau de slujba Bobotezei, savarsita anul acesta de PS Sofronie impreuna cu ierarhul greco-catolic. Fraudarea alegerilor de Mitropolit la Sibiu si acum de la Iasi, comunicatele pline de impertinenta si dispret emise de Patriarhie fata de cei ce indraznesc sa-i conteste actiunile (vezi Dan Ciachir) sau sa faca sugestii; musamalizarea de catre Patriarhul Daniel a celor intamplate in cazul mortii Patriarhului Teoctist (vezi Ziua, unde Victor Roncea citeaza pe un vicar de la Patriarhie care a dezvaluit ca PF Daniel a cerut sa se pastreze tacerea asupra celorlalte taieturi de pe corpul fostului Patriarh, care n-aveau ce cauta acolo).
Ar mai fi amenintarea unora, ca PS Sofronie, care nu numai ca schimba din functii pe cei "traditionalisti" dar indrazneste chiar sa le sicaneze familiile, opinia unor Prea Sfintiti, cum ca P Arsenie sau P Iustin sunt niste focare de ura, niste extremisti, si asa mai departe, opinii facute publice. Sicanarea/timorarea unora ce aleg sa nu slujeasca acestor scopuri meschine si acestor interese proprii. Ar mai fi lepadarea de enoriasi si clerici, cum a fost si in cazul Parintelui Corogeanu, care a fost varat pe mana autoritatilor de PS Corneliu, datorita vederilor anti-ecumeniste si anti-masonice.
Un alt lucru de-a dreptul ciudat este moda excluderii din monahism: nu exista asa ceva si nici nu poate exista. Adica Dumnezeu cheama, dar tu opresti? Il poti pedepsi prin scoaterea din staretie, prin mutare disciplinara, dar excludere din monahism nu exista! Si pe langa toate acestea ar mai fi nemultumirea preotilor de mir, mita care se cere la instalarea in parohie (simonia - pacat impotriva Sfantului Duh) si nemultumirea duhovnicilor de mai peste tot.
3) SE VOR SCHIMBA LUCRURILE?
- Lucrurile nu se vor schimba pentru ca toate acestea trebuiesc implinite, sminteala trebuie sa vina dar vai de cel prin care vine; Taina Faradelegii trebuie implinita dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam cu mana in san si sa acceptam sa fim manipulati si dezinformati. Ce spune Sfantul Ioan? Cercetati duhurile!. Asta facem, cercetam.
ALTE MOTIVE, LAMURIRI, PRECIZARI
In primul mileniu, nemultumirile mirenilor erau exprimate chiar si cu "execes de zel" si cu atitudini pline de verva si hotarare, care semanau a "tulburare", dar care se dovedeau pana la urma ca o reactie normala si necesara! Asa s-au manifestat oamenii cand a fost exilat Sf. Ioan Hrisostom, sau cand a fost exilat Sf. Atanasie cel Mare! Poporul a reactionat si a luat atitudine! Si, la fel, pe vremea marilor dispute hristologice si soteriologice de pe vremea Sf. Maxim Marturisitorul, poporul simplu a "protestat", "vociferat" si dezaprobat atitudinea conciliatorie (fata de ereticii monotelisti) atat a Scaunului Imperial de la Constantinopol, cat si a Scaunului Patriarhiei Ecumenice!
Sf. Maxim a fost "un incitator" si un "instigator" la "nesupunere", si la "impotrivire" fata de erezia, lasitatea si anormalitatea care infasurasera atat scaunul imperial cat si cel patriarhal! Credem ca si azi a-i urma pe Sfintii Parinti, precum Sf. Maxim Marturisitorul, chiar si in felul de purtare si vietuire si mai ales de MARTURISIRE PUBLICA A ORTODOXIEI, de manifestarea a unei atitudini demne fata de insititutiile ."tot mai putin demne de respect", fie ele si eclesiastice, este un lucru bun, caci Sf. AP. Pavel ne spune in Epistola catre Evrei, cam asa: "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua Cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si URMATI-LE credinta" (cf. EVREI, cap.13, vers.7).
Daca "mai-marii" nostri de acum, NU VOR sa mai ia aminte la MAI MARII CRESTINISMULUI si ai ORTODOXIEI din vecurile trecute, atunci SA NU NE PIERDEM MACAR noi, simplii mireni, CINSTEA ACEASTA de a calca pe urmele SFINTILOR PARINTI!
+++
O INTAMPLARE POVESTITA SI TALCUITA DE PARINTELE PAISIE AGHIORITUL În viața Sfintei Teodosia aflăm alte amănunte despre această întâmplare: "Pe acel chip al Mântuitorului patriarhul Anastasie vrând să-l lepede la pământ și să-l dea focului, ca un luptător de icoane ce era, a trimis ostași cu tesle la acel lucru; și, când un ostaș oarecare cu dregătoria spătar s-a suit cu tesla pe scară spre a lua chipul lui Hristos și a îndeplini lucrul său cel potrivnic lui Dumnezeu, atunci l-au văzut niște femei dreptcredincioase, care se întâmplaseră acolo, între acelea fiind și Cuvioasa Teodosia. Acelea s-au aprins cu râvnă după icoana lui Hristos, îndemnate fiind de Cuvioasa Teodosia, care avea mai multă râvnă și osârdie spre Domnul și, fiind insuflate de sfătuirile cele de Dumnezeu și pline de vitejeasca îndrăzneală către Dumnezeu, au alergat la scară, au răsturnat-o la pământ împreună cu ostașul acela, care căzând de sus, a fost ucis, iar ele, trăgându-l și bătându-l, îl batjocoreau pentru acea nelegiuire. Apoi, ducându-se cu sârguință la patriarhul Anastasie, îl defăimau pentru păgânătatea lui și îl ocărau cu vorbe ce i se cuveneau, numindu-l lup răpitor, eretic și vrăjmaș al Bisericii lui Hristos, aruncând astfel cu pietre asupra lui.
Deci, patriarhul Anastasie, umplându-se de rușine și temându-se ca să nu se scoale cu mare tulburare poporul întreg contra lui, a alergat la împărat și i-a spus de necinstea cu care l-au înconjurat acele femei și de uciderea spătarului lângă porțile cele de aramă. Din această pricină, împăratul s-a umplut de mânie și de iuțime contra dreptcredincioaselor. Deci, a trimis îndată pe ostașii săi cu săbiile scoase, ca să răzbune necinstea adusă patriarhului și pentru moartea spătarului" [102; 471]. După câteva zile, Sfânta Teodosia a primit moarte mucenicească. A intrat în Împărăția Cerurilor. Iar ceilalți mucenici- Iulian, Mavrichie și cei dimpreună cu ei - i-au călcat pe urme. (Pentru cei care nu cunosc suficient de bine învățătura creștină, trebuie făcută o precizare: îndemnându-ne să luăm pildă de la cei zece mucenici iconoduli, Avva Paisie Aghioritul nu recomandă uciderea spătarilor contemporani care vor să dea jos icoanele lui Hristos la porunca mai marilor zilei. Mucenicii nu au vrut să îl omoare pe spătar, ci să îl împiedice să dea jos icoana. Învățătura creștină e cea a iubirii, și nu a crimei).
Părintele Paisie observă însă cu tristețe moliciunea care îi caracterizează pe cei mai mulți dintre creștinii de astăzi: "Dacă noi, `cei plini de discernământ` și `cunoscători`, am fi trăit pe atunci, am fi spus celor zece mucenici: <În felul acesta nu acționați duhovnicește. Mai bine nu-l băgați în seamă pe spătar, care urcă să dea jos icoana lui Hristos, iar când se va schimba situația, vom pune în locul ei altă icoană, și, desigur, una mai bizantină>. Acest lucru este înfricoșător! Căderea, lașitatea și aranjarea noastră le prezentăm ca pe o înfruntare mai duhovnicească" [42; 287].
Avva Paisie are dreptate: dacă ar fi trăit atunci, marea majoritate a creștinilor de astăzi ar fi fost de părere că spătarul trebuia lăsat să își facă datoria de serviciu, ascultând porunca împăratului și a patriarhului iconoclast. Ne dăm seama de asta văzându-i pe mulți cum asistă indiferenți la apostazia contemporană, fără să se gândească să îi stea împotrivă. Spiritul acesta: "Lasă, că răul va trece și dacă noi vom sta cu mâinile în sân", arată însă o înțelegere greșită a lucrării lui Dumnezeu în istorie: noi nu suntem niște piese de șah cu care se joacă Făcătorul lumii sau puterile cerești. Noi suntem ființe libere, avem libertatea de a alege între bine și rău. Și, dacă nu simțim nevoia să ne opunem răului, înseamnă că am pactizat deja cu el, fără să ne dăm seama.Lumea merge din rău în mai rău, și sunt din ce în ce mai puține glasuri care să răsune laolaltă împotrivă. Nu este nevoie însă să așteptăm mitinguri de amploare - cum au fost cele din Grecia când s-a pus problema modificării buletinelor și zeci și zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, alături de păstorii lor.
Părintele Gheorghe Metallinos, unul dintre cei mai mari teologi ai vremurilor noastre, arăta că mărturisirea jertfelnică a lui Hristos trebuie făcută de fiecare creștin în parte, că "mărturisirile individuale sunt cea mai teribilă împotrivire, deoarece presupun gândire obștească și unitate a inimilor. Prin urmare refuzul, întru Hristos, al supunerii față de unele hotărâri îndreptate împotriva lui Dumnezeu, ca de pildă cele din perioada prigoanelor, constituie cea mai explozivă împotrivire. Să nu uităm că întotdeauna creștinii se împotrivesc cu Crucea, iar nu prin mijloace lumești.
Reamintesc exemplul Sfântului Ioan Botezătorul. Protestul său împotriva nelegiuitului Irod a fost făcut în mod public, însă nu organizând
Sfântul Teodor Studitul, în plină prigoană iconoclastă, scria: "Cel care nu e gata de bătaie, [acela] nu se luptă pentru Hristos, nu poate să fie creștin" [83; 86]. "Să nu tăcem, ca să nu ne facem strigare a Sodomei; să nu cruțăm cele de jos, ca să nu pierdem cele de sus; să nu punem piatră de poticnire Bisericii lui Dumnezeu, care poate fi limitată chiar și la trei ortodocși, după sfinți, ca să nu fim osândiți de hotărârea Domnului" [83; 43].