Am cunoscut-o prima oară pe Annette Colin exact acum douăzeci de ani, când era o studentă de-a mea la Cambridge. Venind din oraşul Nantes, din Vestul Franţei, este o romano-catolică sinceră şi devotată. Cele ce urmează sunt transcrierile conversaţiilor cu ea, traduse din franceză.

Annette Colin: De ce-aţi devenit ortodox? Nu pare să fie o alegere firească pentru un englez.

Părintele Andrei: În ce mă priveşte, protestantismul (şi asta include anglicanismul, desigur) nu-i o alegere logică, de vreme ce a început abia în secolul al şaisprezecelea şi nu are rădăcini istorice. Catolicismul este mai atrăgător, de vreme ce are rădăcini. Dar, oricât aş încerca, nu pot găsi rădăcinile iniţiale ale creştinismului nici chiar în catolicism. Totul e atât de acoperit, fie cu medievalismul lui Dominic şi Francisc sau altfel cu contra-reforma, cu pietismul secolului al nouăsprezecelea al Bernadetei şi al Terezei, sau cu mişcările de la Vatican II şi mentalitatea anilor '60. oricum, în Ortodoxie pot vedea şi auzi glasul autentic şi străvechi al Bisericii Apostolilor.

AC: Dar, cu siguranţă, ca un occidental, devenind ortodox, renegaţi propria moştenire culturală?

P.A: De fapt eu cred tocmai contrariul. Pentru mine, Biserica Ortodoxă descoperă şi luminează ceea ce e cu adevărat creştin în cultura occidentală. Ortodoxia este lumina care mă învaţă ce să resping în cultura occidentală, de exemplu barbarismul păgân necreştin roman şi germanic, secularismul, duhul acestei lumi, şi ce să accept, creştinismul. În lumina creştinismului ortodox pot să-mi recapăt şi să-mi păstrez valorile de bază ortodoxe din propria mea cultură engleză. Doar Ortodoxia îmi pune în perspectivă propria mea cultură şi cerne făina de pleavă. De exemplu, tu respingi Protestantismul, respingi, de asemenea, şi Revoluţia Franceză, respingi avortul, asta înseamnă, oare, că respingi cultura occidentală? Diferenţa dintre noi este pur şi simplu că eu sunt mai radical, mai "revoluţionar" decât tine pentru că resping părţi mai mari din cultura occidentală, pentru că văd acele părţi ca as falling short of Christ and His Gospel commandments. Ele sunt din lumea aceasta, neduhovniceşti. Accept doar ceea ce-i ortodox în propria mea cultură occidentală. Nu pot accepta ceea ce nu-i ortodox în propria mea cultură. Numai o mentalitate lumească acceptă o cultură pe de-a-ntregul fără discriminare între ce este creştin şi ce e necreştin în ea pentru că doar o mentalitate lumească pune cultura înaintea credinţei.

AC: Dar Ortodoxia e străină. De exemplu, sunteţi în Biserica Rusă, alţi ortodocşi englezi sau francezi sunt în Biserica Greacă. Nu sunteţi în propria Biserică.

P.A: Primii creştini în Roma erau evrei sau greci. Creştinii romani, adică latini, au trebuit să aştepte două secole pentru a avea propria lor Biserică în propria ţară. În ce priveşte Anglia, Apostolii noştri ortodocşi au fost romani, italieni. Nu mă deranjează că trebuie să aşteptăm să avem propria noastră Biserică din Insulele Britanice.

AC: Dar de ce să aşteptaţi? Aveţi deja o Biserică Occidentală.

P.A: Da, dar nu-i Ortodoxă!

AC: Bine, dar ce spuneţi de număr? Sunt de departe mai mulţi catolici decât ortodocşi.

P.A: Ce-i cu numerele? Ştii foarte bine că Biserica Catolică pretinde că are aproape cincizeci de milioane de catolici în Franţa. În realitate nu pot fi mai mult de cinci milioane care pun în practică, de fapt, din când în când. Şi este la fel oriunde altundeva. Sunt foarte puţini catolici credincioşi oriunde în altă parte. De exemplu, în Polonia, se spune că sunt 95% catolici, dar, s-ar părea că 65% dau dovadă de apostazie!

AC: Da, dar cei mai mulţi ortodocşi sunt, de asemenea, doar credincioşi cu numele.

P.A: Sunt absolut de acord cu tine. Dar nu-i, de aceea, toată dezbaterea în legătură cu numerele în van? Ştiu că cei mai mulţi ortodocşi sunt ortodocşi pentru că s-au născut ruşi, români, sârbi, greci etc. Şi acelaşi lucru e adevărat pentru catolici, născuţi italieni, spanioli, polonezi, în America de Sud şi Centrală, mexicani, filipinezi sau în fostele colonii franceze în Africa. Să presupunem că ruşii ar fi populat pe americani înaintea spaniolilor şi a englezilor, sau că grecii ar fi colonizat Africa înaintea francezilor sau britanicilor, că lumea s-ar face majoritară ortodoxă, cel puţin cu numele. Tot acest fapt este fără importanţă. Şi dac'ar fi să susţinem că majoritatea are dreptate, ar trebui probabil să devenim amândoi musulmani sau posibil atei. Adevărul nu stă în numere şi ştii asta. Şi Hristos şi cei doisprezece Apostoli ai Săi ştiau asta când s-au luptat împotriva a milioane de organizaţii evreieşti şi romane.

AC: Sunteţi foarte sincer. Dar să vă pun problema asta. Ortodocşii nu au o reputaţie bună. De exemplu, uită-te la sârbi, care au siluit femei croate, sau la ruşi, care au siluit în masă femei austriece şi nemţoaice la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Şi uită-te la felul cum sunt trataţi cecenii de armata rusă astăzi.

P.A: Annette, eşti serioasă când acuzi pe ortodocşi de aceste fapte? Ştii că Armata Roşie e cea care a siluit în drumul său în Austria şi Germania, o armată comunistă anti-ortodoxă care a siluit, de asemenea, muncitorii-sclavi ruşi. În ce priveşte armata sârbă de sub Miloşevic, aceea a fost fundamentul comunismului său, care pot să spun că a fost introdus în Serbia de comunistul catolic Tito. Mai puţin de 5% din soldaţii sârbi sunt chiar botezaţi. Şi, în ce priveşte pe ceceni şi Armata rusă, câţi soldaţi din Armata rusă pun în faptă cu adevărat Ortodoxia? Şi, cât priveşte atrocităţile, ar fi greu de depăşit cruciaţii sau catolicii francezi care au masacrat pe catari sub Închiziţie, catolicii spanioli în America de Sud sau catolicii nazişti care au exterminat pe slavi şi pe evrei sau catolicii ruandezii, catolici care au masacrat alt trib.

AC: OK, poate că în unele privinţe suntem chit. Dar prin Papă noi avem o figură mondială. Nu e nimeni care să se compare cu el în Biserica Ortodoxă.

P.A: Da, ai dreptate, nici un episcop ortodox nu primeşte atâta publicitate ca Papa. Dar aş zice două lucruri. În primul rând, mi se pare crud să pui în prim-plan acest om bolnav, (este vorba de Papa Ioan Paul al II lea - n.red.) bătrân în faţa mass-mediei mondiale, aşa cum face Vaticanul. Lasă-l să-şi trăiască lunile care i-au mai rămas în retragere. Nu poate merge, nu poate să-şi ţină capul, are Parkinson. În al doilea rând, da, prin acest Papă Biserica Catolică a primit o mulţime de publicitate. Dar Hristos n-a primit nici o publicitate. Găsesc ceva lumesc în tot acest fapt. Papa-i vreun star pop sau un fotbalist? Mulţimile de tineri isterici ţipând în Toronto. Hristos n-ar fi vrut aceasta, El n-ar fi căutat aceasta.

AC: Da, dar această publicitate este spre binele Bisericii.

P.A: Este oare? Vin mai mulţi oameni la biserică, vin la pocăinţă şi mărturisire datorită imaginilor televizate cu Papa? Ştii că în Franţa cele mai multe biserici catolice sunt goale. Multe sunt puse la vânzare, poţi să le cumperi la agenţiile de vânzări-cumpărări ca să le faci case. Şi realitatea este că media de vârstă a preoţilor catolici în Franţa e de 72! Ce bine a făcut Papa?

AC: Există dificultăţi în Franţa, dar stărui că nu e nimeni în biserica Ortodoxă care să fie în ochiul publicului ca Papa.

P.A: Dar de ce să fie în ochiul publicului? Ar trebui să fim în ochiul lui Dumnezeu. Ochiul publicului e lumesc.

AC: Papa nostru a canonizat sute de Sfinţi catolici. Asta nu-i ceva lumesc.

P.A: De ce canonizează Papa? În Biserica Ortodoxă orice episcop poate canoniza la cererea poporului după ce a dovedit printr-o cercetare. În Biserica Ortodoxă, în aceste secol, avem milioane de sfinţi, martiri.

AC: Dar noi am avut Sfinţi extraordinari, ca Maica Tereza şi Padre Pio.

P.A: Avem şi noi personalităţi extraordinare, care au ajuns la înălţimile sfinţeniei. În ce priveşte pe Padre Pio şi Maica Tereza, noi credem că au fost fără îndoială personalităţi foarte destoinice şi sincere, dar nu credem că au fost sfinţi. Problema între noi este că, deşi folosim aceleaşi cuvinte, avem înţelegeri diferite. Cuvântul Sfânt este un exemplu bun, Treime este altul. Chiar Papă.

De pildă, în Biserica Ortodoxă avem, de asemenea, un Papă, Papa Alexandriei, şi avem papi străvechi ai Romei în calendarul nostru, dar Papă nu înseamnă acelaşi lucru pentru noi ca pentru voi. Chiar cuvântul catolic înseamnă ceva diferit pentru ortodocşi, tot aşa ca şi însuşi cuvântul Biserică.

AC: O întrebare pentru dumneavoastră. De ce se împărtăşesc ortodocşii aşa de rar?

P.A: Aş putea întreba de ce se împărtăşesc catolicii aşa de des! Da, cred că ortodocşii ar trebui să se împărtăşească mai des, dar pentru noi a primi Trupul şi sângele lui Hristos e un lucru aşa de important încât foarte adesea Împărtăşania e greu de închipuit. Pregătirea pentru Împărtăşanie e temeinică, cu post şi adesea cu spovedanie înainte.

De exemplu, am întâlnit o doamnă catolică în America acum câţiva ani care mergea la misă în fiece zi şi se împărtăşea. Am fost foarte impresionat până mi-a spus că pentru ea totul era un fel de mic dejun, pentru ea era doar pâine şi vin. Dacă ar fi luat-o în serios, ar fi trebuit să ia Împărtăşania cu mult mai rar.

AC: Mai devreme aţi menţionat că francezii catolici - deşi aş spune catolicii apostaţi - au persecutat pe catari, dar ce-i cu ortodocşii care au persecutat pe catolici? Ştiţi că de curând Biserica Rusă a interzis unor episcopi catolici să intre în Rusia să se îngrijească de turmele lor. Au zis că Rusia e un teritoriu ortodox şi, în principiu, nimeni nu are acolo dreptul să fie catolic.

P.A: Probabil ştiţi că Biserica Rusă din Moscova, de care nu aparţin, are o mentalitate statală, pe care nu o am. Dar trebuie să spun că metodele folosite de catolicism în Rusia pentru a agonisi o turmă sunt adesea foarte reprobabile, dacă nu pur şi simplu jaf necinstit. În ce priveşte persecuţia catolică a catarilor, nu pot fi de acord că a fost dusă de catolici apostaziaţi. Mulţi din oamenii implicaţi în Închiziţie au fost Episcopi şi Stareţi şi cel puţin un viitor Papă. N-au fost apostaziaţi, nu?

AC: Să ne întoarcem la întrebare. Dacă urmezi mentalitatea rusească, n-ai dreptul să fii ortodox de vreme ce nu eşti pe un teritoriu rusesc, ci occidental.

P.A: Aici sunt de acord cu tine. Mi se pare că punctul de vedere teritorial în lumea noastră globalizată e doar demodat şi irelevant, o rămăşiţă din secolul al nouăsprezecelea. Ar trebui ca libertatea să mărturisească religia în care crezi.

AC: Ei bine, în acest caz, de ce sunteţi împotriva uniaţilor? Nu credeţi că sunt unii oameni care sunt ataşaţi de cultul Răsăritean, dar care vor să se roage pentru Papă?

P.A: În uniatism este o înşelăciune inerentă, o impostură. Am fost în două biserici uniate. Duhul şi atmosfera erau total diferite de cele dintr-o biserică ortodoxă. Şi să presupunem, de exemplu, că aş fi vrut să fiu uniat. Mi s-ar fi interzis, deoarece nu aparţin grupului etnic îndreptăţit. Uniatismul este o religie etnică, tribală, în mare e un fel de naţionalism, nu religie.

AC: Dar nu-i Ortodoxia în mare etnică, după cum ziceţi?

P.A: La o referire asupra ortodocşilor cu numele, da, dar atunci aşa e şi catolicismul. Trebuie doar să vorbeşti cu irlandezi, polonezi sau italieni ca să vezi asta. De exemplu, în privinţa irlandezilor, sunt convins că, dacă englezii ar fi fost catolici fervenţi, irlandezii ar fi devenit protestanţi. Oricum, dacă e să vorbim de diferenţe serioase, nu-i o problemă de etnie, e o problemă de teologie, Filioque, înţelegerea lui Dumnezeu.

AC: Aici nu pot fi de acord cu dumneavoastră. Am citit despre Filioque. Ce diferenţă este dacă Duhul Sfânt vine de la Tatăl prin Fiul sau de la Tatăl şi de la Fiul?

P.A: Pe şleau, avem Dumnezei diferiţi câtă vreme avem concepţii diferite despre Dumnezeu. Ca o consecinţă a concepţiilor diferite despre Dumnezeu, avem valori diferite, spiritualităţi diferite şi culturi diferite.

AC: Dar în zilele noastre avem Ecumenismul aşa ca să putem fi împreună în ciuda diferenţelor.

P.A: Da, desigur că putem trăi împreună amical, ca buni vecini, nu ca în Slovacia sau Croaţia sau Ucraina, unde Ortodoxia este persecutată.

AC: Şi unde ortodocşii au persecutat pe catolici! Dar nu putem face mai mult decât să trăim unii lângă alţii? Cum e cu unitatea?

P.A: Nu mă întreba pe mine de unitate. Întreabă pe catolicii şi ortodocşii obişnuiţi. De ce nu se duc la bisericile unii altora? Deoarece ştiu, nu ca intelectualii care ţin dialoguri oficiale, că Bisericile sunt diferite. Totul e foarte bine de pus pe hârtie şi de teoretizat diferenţe la întrunirile ecumenice, dar esenţa e că majoritatea catolică şi majoritatea ortodoxă nu sunt interesate să meargă la bisericile unii altora. De ce? Deoarece cele două religii sunt diferite şi este evident.

AC: Bine, atunci de ce devin atât de mulţi oameni catolici? Uită-te în Africa. Şi uită-te în China. În acest moment Biserica Catolică are milioane de biblii şi misiuni, toate puse deoparte în Taiwan pentru atunci când va cădea comunismul. Zeci de milioane vor deveni catolici în China. N-am auzit niciodată de misionari ortodocşi în China şi Africa. Foarte puţini oameni devin ortodocşi acolo.

P.A: Ai dreptate. E adevărat că în Biserica Ortodoxă, din 1917, am dus lipsă de finanţe şi de infrastructură. Dar ce-a avut Hristos? Singura finanţare şi infrastructură pe care le-a avut le-a organizat Iuda şi ştim ce s-a întâmplat. Cred că Duhul Sfânt ne va călăuzi dincolo de cultura şi politicile simplu omeneşti, dincolo de slăbiciunile şi insuficienţele noastre omeneşti. Adevărul va ieşi la iveală. Porţile iadului nu vor birui. În ultimii câţiva ani, de exemplu, am întâlnit mulţi ruşi care au devenit protestanţi sau chiar catolici în Rusia la începutul anilor nouăzeci la influenţa misionară. Cei pe care i-am întâlnit au devenit toţi de atunci ortodocşi. Cred că munca pe care o fac catolicii şi protestanţii încercând să convertească pe ruşi este un simplu eşec. Dolarii nu pot cumpăra sufletele pentru mult timp.

În multe privinţe contactele pe care le au ruşii în Rusia cu catolicii şi protestanţii sunt un fel de catehism, o pregătire să devină ortodocşi. În orice caz, ceea ce-i important pentru ortodocşi e calitatea, nu cantitatea.

AC: Dar uite ce divizată e Biserica Ortodoxă! Biserica Catolică este unită toată în jurul Papei şi totdeauna a fost. Biserica Ortodoxă nu poate nici măcar să fie de acord când e Crăciunul, unii au Crăciunul cu noi, alţii treisprezece zile mai târziu.

P.A: E un adevăr că o minoritate de ortodocşi slăbiţi duhovniceşte din Balcani şi Orientul Mijlociu au acceptat calendarul catolic pentru sărbătorile fixe, ceea ce a provocat schismele vechilor calendarişti în acele ţări. Dar cei mai mulţi ortodocşi ţin calendarul ortodox şi, dacă ar avea puterea politică, cred că ortodocşii s-ar întoarce toţi la calendarul ortodox. În Biserica Ortodoxă numărul sectarilor vechi-calendarişti şi moderniştilor nou-calendarişti, intelectuali pe jumătate, e chiar foarte mic. Şi, în orice caz, calendarul nu-i o dogmă. Nu suntem divizaţi dogmatic. Şi, cu privire la diviziuni, atunci uită-te la Biserica Catolică! Opus Dei, Iezuiţii, harismaticii, moderniştii, diferitele ordine monastice, toate luptându-se unele cu altele, Lefevriştii, Vechii Catolici şi chiar protestanţii, care sunt simpli rebeli catolici de fapt.

Aveţi acum un arhiepiscop catolic în Bavaria care urmează să hirotonească preoţi catolici femei. Va să fie mai rău după ce moare Papa Ioan-Paul al II-lea (între timp acesta s-a săvârşit din viaţa aceasta pământeană - n.red.). Puii vin acasă să se cuibărească în Germania, Austria, Olanda, America de Sud şi în SUA.

AC: Da, dar avem totuşi în Biserica Catolică pe Papa, o figură a unităţii.

P.A: Papii vin şi pleacă. Nu m-aş încrede într-o personalitate omenească. Cu toate că aveţi pe Papa, aş zice că noi avem pe Duhul Sfânt, unitatea noastră, şi de aceea nu avem nevoie de nici un Papă.

AC: Ei bine, aş zice că noi avem pe Papa şi pe Duhul Sfânt şi unitatea! Cum îl puteţi respinge pe Papă? Este în Biblie, când Iisus îi dă autoritatea Sf. Petru.

P.A: Întâi de toate, noi nu credem că Hristos i-a dat lui Petru autoritatea peste Biserică. Noi credem că Hristos a zis că Biserica este zidită pe mărturisirea Lui ca Fiu la lui Dumnezeu. Orice credincios poate face această mărturisire. În orice caz, Sf. Petru a întemeiat Patriarhia Antiohiei înainte să fi întemeiat Patriarhia Romei. După logica voastră, ar trebui ca Patriarhul Antiohiei să aibă toată autoritatea asupra Bisericii. Şi, atunci, chiar dacă aţi fi avut dreptate şi Hristos i-a dat autoritatea Apostolului Petru, cum ar fi putut acea autoritate să fie transmisă succesorilor săi? Spuneţi că rangul de Episcop catolic al Romei îi dă dreptul oricui are această postură la autoritate şi infailibilitate deplină? Cum poţi moşteni credinţa? Ştii că mulţi Papi au fost criminali, otrăvitori, preacurvari. Nu poţi moşteni Duhul Sfânt!

AC: Mi-e teamă că va trebui să fim de acord că suntem în dezacord,

Părinte Andrei. Pur şi simplu ne desparte prea mult aici. Avem culturi diferite şi mentalităţi diferite. Dar sper că vom rămâne prieteni!

P.A: Bineînţeles, Annette.

                       

Înapoi