În timp ce organizaţiile civice se războiesc cu ei prin judecăţi şi biserica tace mâlc, neoiconoclaştii ridică glas şi cer ba scoaterea icoanelor din "spaţiul public" ba interzicerea Rugăciunii "Tatăl nostru" pe postul de radio, sondând de fapt terenul pentru o acţiune de anvergură.

Astfel se cuvine a asculta cuvântul Sfântului Ştefan cel Nou, prigonit de împărat şi de episcopii eretici pentru că nu voia a se lepăda de cinstirea sfintelor icoane. De asemenea se cuvine a ne învăţa de la sfântul ce înseamnă a trăi pentru Hristos şi a mărturisi ortodox:

"Şi a fost adus sfântul, fiind ţinut de doi, pentru că nu putea umbla, având picioarele închise în obezi de fier. Şi văzându-l urătorii de Dumnezeu au lăcrimat. Apoi Teodosie al Efesului a zis către dânsul: <Cu ce chip omule al lui Dumnezeu, ai ales a ne socoti eretici şi a cugeta mai sus decât împăraţii, arhipăstorii şi episcopii şi decât toţi creştinii? Au doară noi toţi neguţătorim paguba sufletelor noastre?>.

Iar sfântul cu glas lin a zis către dânşii: <Luaţi aminte la ce a scris Ilie proorocul către Ahav: Nu răzvrătesc eu, ci tu şi casa tatălui tău. Pentru că nu sunt eu acela ce tulbur, ci voi, cei ce aţi călcat învăţătura cea de demult a părinţilor şi aţi învăţat nouă glăsuire deşartă în Biserică. Pentru că dacă ceea ce covârşeşte cu vechimea este lucru vrednic de cucernicie, după cum a zis un înţelept, atunci cele nou glăsuite de voi sunt deşarte toate şi înstrăinate de la Dumnezeu, şi nu numai atât, ci şi minciuni stricătoare de Biserică. Dar se poate zice după proorocul: Învăţaţii pământului şi boierii împreună cu păstorii şi cu vânzătorii turmei s-au adunat asupra Bisericii lui Hristos, cugetând cele zadarnice şi deşarte>[.].

Iar Calist şi Convoconom fiind sfetnici [.], au zis sfântului: <Două pricini sunt: sau te pleci şi iscăleşti, ori dacă nu, morţii să te dai, ca unul ce grăieşte împotriva părinţilor şi a împăraţilor care de la Dumnezeu au învăţat legea>.

Iar sfântul a zis: <Ia aminte, domnule patriciu, mie a trăi îmi este Hristos şi a muri pentru sfânta lui icoană îmi este dobândă şi slavă. Că o dată şi de două ori ţi-am zis ţie - arătând palma - că dacă atâta sânge vieţuitor ar fi în mine, îl voi da să se verse pentru scopul acesta [.].

Sfântul a zis: <Nu s-au adunat sfintele şase sinoade în sfinţitele biserici? Cel dintâi în Niceea, în biserica Sfintei Sofii; al doilea în Constantinopol, în biserica Sfintei Irina; al treilea în Efes, în biserica Cuvântătorului de Dumnezeu Ioan; al patrulea în mitropolia Calcedonienilor, în biserica prealăudatei Sico; al cincilea iarăşi în Constantinopol, în biserica Sfintei Sofii, iar al şaselea în biserica palatului care se numeşte Trula. Au nu în toate bisericile acelea se zugrăveau icoane? Spune, o, episcope?>

Iar acela zicând că aşa este, dreptul ridicându-şi ochii spre cer şi din inimă tare suspinând şi mâinile întinzând a zis: <Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos închipuit în icoană după omenire, să fie anatema şi să se numere cu ceia care au strigat: Ia-L, ia-L! Răstigneşte-L pe El!>".

(Vieţile Sfinţilor, ziua a douăzecişiopta, Cuviosul Părinte şi Mărturisitor Ştefan cel Nou, pag. 592-594)

                       

Înapoi