Întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului (+1955) şi votat de Sfântul Sinod în şedinţa sa de la 11 Martie 1937

 

 

Va prezentăm aceste documente, nu înainte de a trece în revistă epilogul cărţii "Biserică, Sinagogă, Lojă", tipărită în anul în curs la Editura Puncte Cardinale, sub semnătura lui Mihail Gavril:

"Dacă eşti creştin, bucură-te! Prin Sfânta Taină a Botezului ai intrat în Biserică, în Locul cel Prea Înalt. Ai o singură ţintă: Hristos. ai o singură datorie: să nu cazi. Ai o singură cale: iubirea. Iubeşte-i pe toţi, pe iudeu şi pe elin, pe aproape şi pe vrăjmaş. Dacă faci aşa, orice ţi s-ar întâmpla este spre binele tău, nimeni nu poate să-ţi facă rău, căci eşti în marş spre Împărăţie. Dacă eşti evreu, fii mândru, dar nu trufaş. Faci parte din poporul ales. Mântuitorul S-a coborât la tine. Avraam a vrut să vadă zilele Lui.

Bucură-te că apostolii şi femeile mironosiţe nu L-au părăsit şi Biserica s-a întemeiat [.] Dacă eşti mason, deşi te-ai născut creştin sau iudeu, temete de lepădarea ta de credinţă şi sminteala altora, că Dumnezeu e Judecător drept. Dar îndrăzneşte şi schimbă-ţi hotărârea, că El a pus la îndemână pocăinţa şi este mult milostiv. Nu încerca să convingi iudeii şi creştinii că Arhitectul tău există, iar Dumnezeul lor nu. Chiar dacă nu vrei să intri în sânul ei, Biserica se roagă pentru toţi oamenii, deci şi pentru tine şi acesta înseamnă mult"

(Mihail Gavril, Biserică, Sinagogă, Lojă, Ed. Puncte Cardinale, Sibiu, 2007, pag. 116-117)

 

Ce este Francmasoneria?

 

"Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic şi umanitarist"[1]. Nu vom începe prin a da o definiţie completă a Francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizaţia şi diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfârşit într-o definiţie.

 

1. Începuturile Francmasoneriei

 

Începuturile Francmasoneriei formează un subiect de interminabile discuţii. În forma de astăzi ea există din 1717, când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra şi au format Marea Lojă a Angliei2. La 1723 Andersen întocmi Constituţiunile acestei organizaţii pe baza Constituţiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari rămăseseră cu timpul numai cu numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.) Constituţiunile lui Andersen sunt legea fundamentală a Francmasoneriei[3].

 

2.Organizaţia Francmasoneriei

 

Membrii Francmasoneriei sunt împărţiţi în grade oculte. Membrii dintrun grad nu ştiu nici cine face parte dintr- un grad superior, nici cine face parte din acelaşi grad cu ei. Ştiu numai cine face parte din gradele inferioare.

Din punct de vedere al numărului gradelor, precum şi al altor caracteristici rituale Francmasoneria se împarte în diferite rituri. Astfel există Francmasonerie ioanită sau albastră. Membrii acesteia sunt împărţiţi numai în trei grade: ucenic, calfă şi maestru4. Apoi este ritul scoţian sau roşu şi cuprinde aşa zisele grade înalte, 30 la număr, iar şi mai sus de acestea sunt gradele invizibile.

De obicei însă Francmasoneria ioanită nu În timpul disputelor pentru ocuparea scaunului patriarhal s-a vorbit, din nou şi din plin, despre masonerie, despre rolul acestei organizaţii în luarea deciziilor importante atât în viaţa creştină, cât şi în cea laică. Acesta, dealtfel, este un subiect tot mai prezent în paginile ziarelor şi pe ecranele televizoarelor, tonul însă fiind strict informativ, fără profunzime, astfel că imaginea oferită este statică, deci irelevantă.

Ce este până la urmă această organizaţie ocultă, după cum este cel mai adesea numită, şi despre care se afirmă că este implantată la vârful societăţii româneşti, îi determină deciziile şi îi modelează, în mod nevăzut, viaţa?

Un răspuns, poate cel mai documentat, îl constituie "Studiul asupra francmasoneriei" întocmit de Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan (1882-1955). Pe baza acestuia Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a condamnat masoneria şi apartenenţa la ea, la data de 11 martie 1937, afurisenie rămasă în vigoare până astăzi. există decât ca treaptă inferioară, supusă celei scoţiene.

Gradele înalte şi cele invizibile sunt cele care conduc din umbră toată vasta organizaţie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pământesc. În vârful piramidei stă Patriarhul, sau Împăratul neîncoronat al lumii[5]. Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selecţie de sus; cei din gradele superioare ridică pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ înfricoşător şi printr-o iniţiere.

Prin jurământ, cel ce intră în gradul nou se obligă să păstreze secretul faţă de tot ce va vedea şi va cunoaşte în acest grad. Prin iniţiere i se comunică taine din învăţătura şi misiunea Francmasoneriei, necunoscută de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave[6].

Iată jurământul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: "Jur înaintea Marelui Arhitect al pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi şi indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenuşă şi să se arunce în fundul mării sau să se împrăştie în cele patru vânturi pe faţa pământului"[7].

Alături de această organizaţie, ocultă chiar pentru membri, există una administrativă, secretă pentru profani. Francmasoneria lucrează în ateliere. Atelierele în care lucrează primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecărei loji se află un venerabil cu rol de preşedinte ajutat de mai mulţi demnitari. Toţi sunt aleşi pe un an de către membrii lojei.

 

3. Francmasoneria şi evreii

 

Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte şi invizibile au fost create şi sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franţa şi America au fost toţi evrei[8].

În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. "Biserica israelită e aliatul nostru firesc, ea ne sprijină şi o mulţime de iudei sunt în rândurile noastre", se spunea în revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 629. În Germania lojile dependente de Marea Lojă din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei.

În Turcia conducătorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot aşa în Italia, şeful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei. Francmasoneria franceză a fost condusă în trecut de evreii Cremieux şi Gambetta.

În Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei[10]. În lojile Marelui Orient din România, care e o filială a Marelui Orient din Franţa, evreii se află în majoritate de 90 la sută11. În lojile Marei Loji Naţionale Române, ce se pretinde naţională, se găsesc de asemenea evrei, deşi într-un număr mai mic.

Dar deşi Marea Lojă Naţională Română se prezintă cu masca celui mai pur românism şi afectează duşmănie faţă de Marele Orient din România, pe faţă jidovit, totuşi ea are legături ascunse cu Marele Orient şi cu celelalte organizaţii francmasonice mondiale, toate fiind înglobate într-un sistem unitar[12].

De altfel, Marea Lojă Naţională Română e întemeiată prin D.I. Pangal, de către Francmasoneria Rusiei Sovietice[13]. Conducerea întregii Francmasonerii de către evrei se realizează prin mijlocirea ordinului Francmason pur evreiesc Benai Berith.

Lojile acestui ordin, împrăştiate în toată lumea sunt conduse de un comitet executiv din Chicago. Membrii acestor loji, exclusiv evrei, sunt cei mai mulţi şi membri ai lojilor Francmasonice în care intră şi creştinii. Ei mijlocesc astfel sugestiile şi poruncile comitetului evreiesc de la Chicago lojilor celorlalte Francmasonerii[14].

Se pot aduce nenumărate mărturisiri din lagărul Francmasonic şi evreiesc despre caracterul iudaic al Francmasoneriei. Alegem numai vreo două. Rabinul Dr. Isaac M. Wise, un conducător de vază al evreilor, declară: "Francmasoneria este o organizaţie iudaică, a cărei istorie, misiune, semne şi interpretări sunt de la un capăt la altul iudaice, cu excepţia numelui unui singur grad şi a unor cuvinte din formula jurământului"[15]. Evreul Dr. G. Karpeles spune: "Ideea Francmasoneriei a izvorât cu necesitate internă din iudaism. Ca întemeietor al ei e considerat Solomon, care a văzut cea mai înaltă înflorire a lui Israil. Cuvinte şi semne sunt în cea mai mare parte luate din limba ebraic"[16].

În revista Francmasonică Symbolisme, Iulie 1928 se spune: "Misiunea cea mai importantă a Francmasoneriei este să glorifice rasa iudaică care a păstrat nealterat conţinutul dumnezeiesc al cunoaşterii. Apoi ea trebuie să sprijine rasa iudaică, pentru a şterge graniţele naţionale"[17].

 

4. Ceremoniile Francmasonice

 

Ceremoniile francmasonice încă dovedesc preponderenţa spiritului iudaic în Francmasonerie. Nu vom intra aici în amănuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au un caracter simbolic şi aproape toate obiectele şi noţiunile care sunt uzitate în aceste ceremonii au numiri ebraice.

Întreg complexul ceremoniilor stă întro referinţă mai depărtată sau mai apropiată de misterul central al Francmasoneriei care este moartea şi învierea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, identificat simbolic cu un zeu născut din Isis, adică din natură. Legenda lui Hiram e luată din Talmud.

Participanţii la ceremoniile Francmasonice repetă simbolic, prin gesturile şi cuvintele lor, omorârea şi învierea lui Hiram, întocmai ca în misterele sincretiste precreştine. Avem dea face deci cu un fel de cult misteriacocabalistic.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia se exprimă în actul de condamnare a Francmasoneriei din 1933, asupra acestui punct astfel: "Francmasoneria nu este numai o simplă reuniune filantropică sau şcoală filosofică, ci alcătuieşte un sistem mistagogic, care reaminteşte de vechile religii sau culte misteriacopăgâne, din care îşi trage obârşia, alcătuind o urmare şi o reînviere a lor...

Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel şi din cele ce au loc şi se săvârşesc în timpul iniţierilor. Căci, după cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor şi a morţii zeului misteriac şi prin reluarea aceasta mimică a dramei acesteia, cel ce se iniţia murea dimpreună cu patronul religiei misteriace - care întotdeauna era o persoană mitică simbolizând soarele sau natura, care murea iarna şi reînvia primăvara - , tot aşa şi în iniţierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Întradevăr treapta aceasta a iniţierii alcătuieşte o expunere dramatică a morţii protectorului masoneriei, Hiram, şi un fel de reluare dramatică a morţii acestuia în care, cel ce urmează a fi iniţiat suferă dimpreună cu el, fiind rănit în aceleaşi organe şi în aceleaşi locuri ale corpului ca şi Hiram...

Astfel Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacă cu totul diferită, separată şi străină de religia creştină... Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoaşterii căsătoriei sau căsătoria francmasonă, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic, etc"[18].

 

5. Francmasoneria şi creştinismul

 

Francmasoneria se prezintă aşadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o fiinţă personală la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni.

Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram simbolizează forţa universală care îşi ia temporal măşti individuale, prezentându-se sub formă de persoane trecătoare. "Masonul ştie că personalitatea sa nu e nimic şi se dezinteresează de ea. El urcă până la principiul interior al iniţiativei, pe care-l bănuieşte, fără a-l putea cunoa şte exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasă: acesta e eul transcendent, identic poate în toate existenţele cari cugetă".

Aşa zisele persoane omeneşti sunt rolurile pe care le joacă trecător unul şi acelaşi actor. "Un actor misterios deţine rolul personalităţii noastre. Cine este artistul care nu se arată în scenă, ci rămâne travestit şi mascat?... E o energie consacrată Marei Opere, forţă indestructibilă ca orice altă forţă. Această energie este independentă de instrumentul prin care se manifestă printre noi. Ea se transformă fără a se stinge...

Cine lucrează deci în noi, dacă nu forţa care animă pe predecesorii noştri? Hiram, care învie, este o realitate. Să ştim să medităm şi să înţelegem. Că indivizii dispar, puţin importă, dacă energia care lucra în ei subzistă. Să ne dezinteresăm deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat- o ca individuală. Personalitatea noastră se va stinge şi dacă mai târziu evocatorii noştri şi-ar închipui că intră în relaţie cu noi, ei n-ar constitui o fantomă decât adunând noţiunile ce şi le-ar putea face despre noi"[19].

"Individul este produsul tranzitoriu şi repetat al unei cauze permanent constructive. În ce priveşte pe Marele Arhitect al Universului, trebuie să notăm că această expresie nu intenţionează să impună o credinţă. Să ne păzim deci a ceda acelei leni a spiritului care confundă pe Marele Arhitect al iniţierilor cu Dumnezeul credincioşilor"[20].

Francmasoneria este raţionalistă. Ea îndeamnă pe membrii săi să supună totul cugetării raţionale ca filtru suprem pentru tot ce au să admită21. Iată ce zice un alt francmason: "Nici forţa statului, nici cerinţa nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul căzut în dezordine? Nimic altceva decât stăpânirea măsurată a raţiunii... Idealul F. M. constă în a construi pe nesimţite o republică universală şi democrată a cărei regină va fi raţiunea, iar consiliul suprem, adunarea înţelepţilor. În virtutea principiului care a prezidat la naşterea Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Raţiunii, să dea o viaţă moralei creştine"[22].

Din acestea rezultă şi raportul Francmasoneriei faţă de creştinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a arăta atitudinea directă a F. M. faţă de creştinism. Tot autorul din care am citat mai sus declară: "Mai vedeţi mântuirea oamenilor într-o renaştere religioasă? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale căror ruine voiţi să le reparaţi, nu vor mai vedea niciodată decât un ecou slab al rugăciunilor de odinioară. Nu mai există Dumnezeu pentru a mai învia morţii şi Acela (Hristos) ale cărui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera că un miracol asemănător va opri coborârea lui lentă în groapa uitării. Mai mult ca totdeauna o credinţă laică se substituie unei credinţe supranaturale"[23].

Fratele Oswald Wirth în lucrarea citată compară pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar acelaşi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoană ce dispare definitiv în alta ce apare (moartea şi învierea lui Hiram). E acelaşi mit, doar numele e altul[24].

O libertate a voinţei nu admite F. M. Totul în lume, chiar şi viaţa sufletească, decurge după o lege necesară neschimbabilă. "Simbolismul masonic împinge mai departe analogia sugerând că microcosmul sau lumea mică, se construie şte ca şi macrocosmul, lumea mare"[25]. Dar Francmasoneria nu reprezintă o concepţie statistică, ci se mulţumeşte să existe şi ea alături de creştinism. Francmasoneria e prin excelenţă dinamică. Ceea ce cere mai mult adepţilor e acţiunea, reclădirea lumii, conform principiilor ei. A

stfel F. M. Luptă cu îndârjire să elimine din omenire concepţia opusă ei, creştinismul, şi instituţia care-l susţine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, şcoala laică, căsătoria civilă, difuzarea principiilor anticreştine în masele largi. În unele state cum sunt Franţa[26], Spania[27], Rusia[28], devizele acestea au fost realizate.

În alte ţări se merge cu paşi repezi spre această stare. Biserica stă în faţa ofensivei puternice a unui duşman necruţător.

 

6. Scopul Francmasoneriei

 

Francmasoneria îşi ţine ultimele ei scopuri în secret. Dar fără voia ei se strevăd adeseori aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai mult sau mai puţin învăluite. Regulat, F.M... spune că scopul ei este cercetarea adevărului şi acţiunea caritativă. Dar de o acţiune caritativă francmasonică nu s-a împiedicat nimeni până acum. Şi apoi de ce ar fi lipsă de o asociaţie clandestină şi de secrete, pentru desfăşurarea unei acţiuni caritative? În realitate când masonii explică mai larg sensul acţiunii lor caritative, vezi că e vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin aşezarea ei pe temeliile principiilor raţionaliste masone.

"Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăţi de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează iniţiatul faţă de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viaţă". Într-o formă eufemistă, Fr. Oswald Wirth[29], arată aşadar că nu caritatea este scopul Francmasoneriei. Iar cercetarea adevărului de care vorbe şte F.M.... trebuie înţeleasă ca o lansare a tuturor ideilor de destrămare a Statului şi a Societăţii.

Toate ideile de extremă stângă ale comunismului au fost pregătite în Loji şi aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticre ştine, de totală emancipare a instinctelor omeneşti inferioare de sub prestigiul virtuţilor creştine. De la Marx până la Lenin şi Trotzki, toţi şefii mai de seamă ai comunismului au fost evrei şi francmasoni, sau cel puţin francmasoni.

Ziarul francmason Latomia scrie (Iulie 1849, p. 237): "Nu putem decât să salutăm socialismul ca pe un excelent aliat al F. M... în munca de înnobilare a omenirii, în străduinţa de a promova binele omenirii. Socialismul şi masoneria împreună cu comunismul au ţâşnit din acelaşi izvor"[30]. Scopul Francmasoneriei stă în legătură cu soarta întregii omeniri. F.M.... luptă pentru o anumită direcţionare, pentru o anumită ţintă a întregii vieţi omeneşti colective şi individuale. Care este acest scop? Dintr-o mulţime de mărturisiri masonice şi din descifrarea sensului ce se desprinde din toată activitatea de până acum a F.M...., rezultă că acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusă de francmasoni, adică de evrei.

O republică cu desăvârşire laică, cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Iată ce spune acelaşi Fr. Oswald Wirth, în manualul maestrului: "Să avem curajul să ne zicem religioşi şi să ne afirmăm apostoli ai unei religiuni mai sfinte decât toate celelalte.

Să propagăm Religia Republicii, care va forma inima cetăţenilor şi va cultiva virtuţile republicane"31. Tema întemeierii republicii mondiale sub stăpânirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M...., din 1900, ţinut la Paris[32].

Când vorbesc metaforic, francmasonii se prezintă ca zidarii care au să rezidească, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamnă, fără metafore, restabilirea dominaţiei lui Israil asupra lumii întregi[33].

Numai din tendinţa F.M...., după republica laică, internaţională şi extrem de democratică se explică de ce toate revoluţiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date creştinismului, principiului monarhic şi naţional, principiului autorităţii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului naţional şi a factorului creştin au desfiinţat Francmasoneria.

Aşa a făcut şi Italia prin Mussolini în 192534, şi Germania prin Hitler. În Ungaria a fost desfiinţată după prăbuşirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu- se că acest comunism a fost creaţia lojilor[35]. (va urma)

1 Leon de Poncins, La dictature de Puissances Occultes: La F.M., Paris, 1934, p. 5.

2 Ibidem, p. 64.

3 Engelbert Huber, Freimaurerei, p. 56-58.

4 Huber, op. cit., p. 63.

5 Ibidem, p. 95.

6 Dr. N.C. Paulescu, Ce este Francmasoneria?, Buletinul Anti- Iudeo-Masonic, 1930, p. 67-71.

7. Huber, op. cit., p. 64.

8 Ibidem

9 Cf. Dr. Pr. Wichtl, Weltfreimaurerei, Weltrevolution, Weltrepublic, Ed. II, Munchen, 1928, p. 54.

10 Ibidem, p. 53, sq.

11 Dr. N.C. Paulescu, Buletin Anti- Iudeo-Masonic, 1930, p. 199-202.

12 Vezi un document în facsimil, emanat din partea lojilor şi publicat în Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 91.

13 Documentul în facsimil e publicat în Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 131.

14 Buletin Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 103-107.

15 The Israilit, 3 Aprilie 1855, după Huber, op. cit., p. 148.

16 Festschrift des Bne-Brith-Ordens, 1902, după Huber, op. cit., p. 151.

17 Ibidem.

18 Revista Apostolul din 1 aprilie 1934. O descriere pe larg a ceremoniei de iniţiere a gradului de maestru face francmasonul Oswald Wirth, Le livre du Maître, Paris, ed. V, p. 67-84.

19 Oswald Wirth, op. cit., p. 106, 108, 112, 116.

20 Ibidem, p. 120-122.

21 "Francmasoneria nu se făleşte că deţine un adevăr Dumnezeiesc revelat, ci invită pe adepţii săi să se degajeze de eroare prin propriile lor eforturi pentru a se orienta ei înşişi, cu toată independenţa, către acea lumină a spiritului spre care aspiră inteligenţele" (Oswald Wirth, op. cit., p. 21).

22 Albert Lantoine, după Leon de Poncins, op. cit., p. 297-298.

23 idem, p. 299.

24 Osw. Wirth, op. cit., p. 85.

25 Ibidem, p. 120.

26 Huber, op. cit., p. 176-180.

27 L. de Poncins, op. cit., p. 151-152.

28 Huber, op. cit., p. 211-216.

29 Op. cit., p. 35.

30 După Huber, op. cit., p. 152-156.

31 Osw. Wirth, op. cit., p. 22.

32 Dr. Fr. Wichtl, op. cit., p. 208-209.

33 Dr. V. Trifu, Interpelarea din Parlament la 5.II. 1932.

34 Dr. Fr. Wichtl, op. cit., p. 99.

35 Ibidem, p. 280.

                       

Înapoi