A. Isidor

 

Unde poate vedea copilul în ziua de astăzi crime, violuri, perversiuni şi cadavre ciopârţite? Unde poate afla el ce este un sadic, un pedofil, un pervers sexual? Unde poate vedea el un mort ieşind din groapă, un monstru, un vampir, un extraterestru sau un demon? Desigur la televizor.

Ce astfel de filme şi cu astfel de eroi sunt pline programele de televizor. Cele mai urmărite filme de către copiii mici sunt, însă desenele animate.

În ultimul timp, câteva generaţii de copii au crescut cu desene animate. Atunci când în filmele de desene animate se regăseşte şi elementul religios, acesta este deformat şi înlocuit de duhurile vrăjitoreşti, de duhurile necurate din religiile păgâne. Acestea sunt în stare să rezolve totul prin războaie cosmice şi alte nenumărate fantezii bolnave.

Ce subiecte tratau în trecut filmele de desene animate? Să ne aducem aminte numai de Alba ca Zăpada, Crăiasa Zăpezii, Cenuşăreasa, ş.a. Ce subiecte tratează filmele de desene animate astăzi?

Noile personaje - monştrii, stafiile, extratereştrii, în realitate demoni - intră de pe micile ecrane în conştiinţa sărmanilor noştri copii, care adesea nu mai este protejată de nimic. Abundenţa terifiantului toceşte în cele din urmă sensibilitatea copilului şi ca urmare, acesta va dori, cu timpul, să guste senzaţii din ce în ce mai tari.

Acesta este tocmai modul în care acţionează în om patima. Patima are permanent nevoie de hrană proaspătă, deci de tot mai multe păcate. Astfel, pe viitorul adolescent nu-l vor mai impresiona crimele, cadavrele ciopârţite, violurile sau alte acţiuni sadice, de care chiar se va bucura cu voluptate. Totul începe din stadiul desenelor animate şi se dezvoltă ajungând la nevroze persistente, căci copilul, spre deosebire de adult, încă nu distinge precis fictivul de realitate.

Cercetările medicale indică faptul că există muzică ce distruge voinţa morală a copilului, făcându-l neputincios în lupta pentru existenţă şi mântuire. În acelaşi timp, copilul va reacţiona în mod sincer şi violent la imaginea teatrală - de desen animat - nerecunoscând de loc caracterul convenţional al acestuia. Filmul de desene animate mai este şi un instrument prin care părinţii, poate inconştient, consumă timpul copilului, iar ei se eliberează de grija pentru educaţia lui.

Tot în defavoarea educaţiei copilului este şi faptul că puterea lui de discernământ este mică şi nu poate selecta şi înţelege emisiunile transmise, distrugându-se astfel moral. Din păcate, aceasta este o acţiune planificată şi dirijată, de peste 40 de ani, de către slujitorii satanei.

Lumea înconjurătoare, tehnicizată, provoacă dereglarea psihică şi căderea morală a copilului, prin emoţii negative, cultivând în el fantezia sterilă şi patimile ucigătoare de suflet. Toate aceste stări negative pregătesc terenul pentru dezvoltarea patimilor (împătimirea legată de jocurile pe calculator, încarnarea prin imaginaţie în eroii diferitelor filme, cufundarea pasivă în vârtejul gândurilor) specifice civilizaţiei moderne. Toate acestea au fost cunoscute cu sute de ani în urmă şi au fost descrise de Sfinţii Părinţi ca stări păcătoase.

Deja efectele distructive se văd în Japonia. Aici a fost prezentat un serial de desene animate în care lucrarea diavolească a fost aşa de mare, încât la vizionarea lui, mulţi copii au făcut crize de epilepsie şi au fost internaţi în spital. Lumea contemporană îl stârneşte pe copil către păcate de tot felul şi la tot pasul şi o dată cu maturizarea lui, încep şi atacurile din toate părţile ale ispitelor ucigătoare de suflet.

Dar la aceasta contribuie în mod hotărâtor şi părinţii "iubitori" care neglijează educaţia copilului lor în spiritul moralei creştin-ortodoxe şi le aţâţă înclinaţiile păcătoase ale firii lor, stimulându-le dezvoltarea păcatului. Un astfel de copil nu mai ştie ce este înfrânarea, ci creşte conducându-se după o sigură poruncă: eu vreau!

Un astfel de om ajuns la vârsta adultă se va înconjura de jucării, distracţii şi tot felul de comodităţi. El nu va putea să se opună patimilor, ci se va scufunda din ce în ce mai mult în ele. (.) În această lume agitată copilul este pus în contact cu tot ce este mai rău pentru formarea lui: crime, torturi, perversiuni, sodomii, care alcătuiesc starea de normalitate, dar care îi induc un sentiment de frică şi care marchează sănătatea lui trupească, psihică şi sufletească. Apar stările febrile, defectele de vorbire şi ticurile nervoase.

Dezvoltându-se şi devenind permanentă, această frică patologică îl poate face pe copil pasiv, timorat, nehotărât, sau dimpotrivă agresiv. Copilul îşi va pune întrebarea: "Cum pot să biruiesc această frică?", iar răspunsul cel mai la îndemână este foarte simplu: "Să devin fioros!"

Specialiştii în psihiatrie şi în psihologie infantilă afirmă că principalele boli ale secolului al XXI lea sunt cauzate de televiziune, de computere şi de internet. Ieromonahul Anatolie Berestov, doctor în ştiinţe medicale, explică detaliat modul în care televizorul dăunează sănătăţii copilului. În primul rând cinescopul televizorului produce o iradiere, care conduce la dereglări neuro-somatice în organism. În urma acestor iradieri, sistemul nervos al copilului se epuizează rapid.

În al doilea rând, şederea prelungită în faţa ecranului de televizor sau de computer (a monitorului - n. red.) conduce la tulburări asteno-nevrotice. Din pricina lipsei de mişcare se dereglează funcţionarea intestinelor, se elimină defectuos produşii de catabolism (toxinele) rezultaţi din metabolismul organismului şi copiii se îmbolnăvesc frecvent. Cele mai multe sunt însă tulburările psiho-emoţionale, determinată de acţiunea informaţională transmisă pe această cale.

S-a observat că la copiii care petrec 3-4 ore în faţa ecranului slăbeşte memoria, ei asimilează mai greu cunoştinţele, nu se pot concentra, suferă de insomnii, devin agitaţi, irascibili, supărăcioşi, iar cititul devine o povară. În plan familial, mai ales dacă părinţii se poartă cu severitate, relaţiile devin tensionate şi de nesubordonare. Acest lucru nu trebuie să mire, pentru că televizorul ajunge să înrobească sufletul, manifestându-se printr-o acţiune hipnotică. Nici adulţii, chiar cu un psihic rezistent, nu reuşesc să se opună, devenind dependenţi de informaţia receptată pe această cale, chiar dacă se manifestă critic la cele ce văd.

                       

Înapoi