După 14 ani de "democraţie originală", tov. Ion Ilici Iliescu poate raporta cu mândrie proletară ca România este singura ţară din lume în care perestroica a reuşit. În acest context nu trebuie să mai mire pe nimeni faptul că asistăm la o gravă penurie de candidaţi la funcţiile principale în stat, consecinţă directă a repulsiei pe care o stârneşte politica românilor.

Pentru Parlamentul ţării candidează aceleaşi figuri prăfuite, turişti şi traseişti politici lipsiţi de morală şi moralitate. Mai grav, acum în prag de alegeri generale, nu există un candidat credibil la preşedenţia româniei. Candidaţii, vreo trei cu şanse, restul oricâţi vor fi fiind neintrând în calcule, nu au anvergura a ceea ce se numeşte OM POLITIC, aceştia cu greu putând primi calificativul de politician.

Astfel Adrian Năstase, candidatul nr.1 la "cuibul cucuvelei" de la Cotroceni este caracterizat plastic de Stelian Tănase astfel: "Dintre liderii români postbelici Năstase seamănă cel mai mult cu Carol al II lea. E inteligent, cultivat, fricos, cinic şi lacom de bani, ca să nu zic venal". În privinţa acestuia există temerea că, în cazul unei victorii în alegeri, îşi va muta la Cotroceni întreaga clientelă şi toate afacerile necurate (vezi - Delta Dunării, afacerile cu terenuri din buricul capitalei, ş.a.) Traian Băsescu, a rămas candidat al Alianţei PNL-PD, după fuga suspectă a lui Theodor Stolojan (suspectă şi prin faptul că media autohtonă, dealtfel bine informată şi agresivă, a acordat puţină importanţă evenimentului, în raport cu dimensiunea acestuia), este un matelot naufragiat, care şi-a pierdut flota în "Triunghiul Bermudelor" tranziţiei româneşti. Anticreştin convins şi duşman declarat al construirii Catedralei Neamului, Popeye marinarul politicii româneşti, se arată ca un tip labil psihic, care pendulează între lacrimi şi bădărănie.

Cornelui Vadim Tudor, tip cameleonic, fost poet de curte alui Ceauşescu, delator şi turnător, "proaspăt vopsit" de CNSAS, deţine a treia şansă în topul candidaţilor. Cel puţin teoretic. La capitolul restul reţine atenţia figura lui Gigi Becali, Preşedinte Steaua & PNG, cu un discurs interesant, încă necizelat şi contradictoriu, din care răzbat accente de naţionalism şi citate biblice. Pornind de la propunerea PSD -isului Culiţă Tîrîţe: Văcăroiu - preşedinte, Năstase - premier ne propunem un exerciţiu de imaginaţie şi sugerăm promovarea şi a altor cupluri preşedinte - prim ministru.

Acestea pot pleca de la asemănări fizice, identitate de idei, comportament sau afinităţi personale. Evident calităţile enumerate mai sus pot să lipsească cu desăvârşire. Ce ar spune electoratul de următoarele echipe: Traian Băsescu - preşedinte, Victor Ciorbea - prim ministru; CV Tudor - preşedinte, Dinel Staicu - premier, sau cu voia dumneavoastră Gigi Becali - preşedinte, Meme Stoica - şef al executivului.

                       

Înapoi