Ierom. Hrisostom Manolescu

 

Aflăm din sursele de informare laice despre aducerea în România a limbii lui Anton de Padova, prilej cu care l-am rugat pe părintele Hrisostom, unul din duhovnicii mănăstirii Petru Vodă, jud. Neamţ, să ne răspundă la câteva întrebări. Într-una din discuţiile anterioare purtate cu sfinţia sa pe această temă, cu smerenie şi cu dragoste faţă de omul vremurilor noastre, ne-a spus: Trebuie să-i iubim pe catolici, dar nu şi rătăcirile lor.

 

- Ce părere aveţi despre aducerea în România a limbii lui Anton de Padova?

- Mai degrabă ca orice, mi se pare a fi un joc politic. Fastul acesta exagerat nu prea e un lucru duhovnicesc. Propaganda pe care marile ziare şi posturi TV o fac Vaticanului şi Uniunii Europene, prezentându-le ca pe ceva de care am avea nevoie, nu e tocmai întâmplătoare. După cum merg lucrurile mijloacele de manipulare prin informare pregătesc un teren neortodox sau chiar antiortodox spre un nou sistem diabolic de stăpânire prin care se înlocuieşte comunismul, adică se pregăteşte cale unui alt diavol în locul celui care nu mai este.

Dacă e să o luăm din punct de vedere spiritual, sanctificarea acestui aşa-zis sfânt Anton de Padova, nu îşi are temei în canoanele Bisericii Creştine primare. Consider că Biserica Catolică, fiind lipsită de prezenţa Duhului Sfânt, nu poate da sfinţenie unei persoane din acest cult.

- Dar totuşi, sunt mulţi care spun că şi catolicismul are sfinţenie.

- Dacă o luăm după logica lumească, toată lumea are sfinţenie, şi catolicii şi protestanţii şi poate că şi yoghinii, de ce nu? Dacă o luăm după învăţătura Bisericii Creştine primare aflăm, de la Sfinţii Părinţi, că nu există mântuire afară de Biserică. Catolicii au căzut din har odată cu acceptarea ca dogmă a primei lor erezii, Filioque, apoi azima, purgatoriul şi celelalte. Sfântul Ignatie Briancianinov, în cartea sa "Despre înşelare", spune şi explică foarte clar cum o mare parte din aşa-zişii sfinţi catolici, de după căderea lor de la Biserica primară (a cărei dogme le păstrează doar Ortodoxia), nu sunt altceva decât înşelări diavoleşti. Sfântul Ignatie, cel care spune acestea, are sfinte moaşte întregi, emană miros specific sfintelor moaşte, un miros de mireasmă binemirositoare, a mir; nu putem spune că nu e sfânt.

În schimb, despre aşa-zişii sfinţi sanctificaţi în ultima vreme în Apus nu am putea spune acelaşi lucru.

- Există în Apus sfinte moaşte de după 1054?

- Apusul nu l-am vizitat. Din ce cunosc de la unii care au călătorit prin ţările catolice e că, vizitând diferite catedrale, au întâlnit doar moaşte ale Bisericii dinainte de Schismă, aşadar moaşte pe care Apusul le păstreză din perioada când erau în dreapta credinţă. Pe aceştia îi recunoaşte şi Biserica Ortodoxă.

- Există într-adevăr această limbă a lui Anton de Padova? Se poate vedea ce este în interiorul cutiei?

- Catolicii pretind că există şi e înfoliată într-un strat subţire de argint. Chiar dacă există în stadiul de neputrezire e bine să se cerceteze şi cauzele neputrezirii, căci nu doar sfinţenia e condiţie de neputrezire. Mâna cu care un tânăr care şi-a omorât părinţii a rămas neagră şi neputrezită, umflându-se.

În vremea cruciadelor, când armatele Vaticanului au intrat în Muntele Athos, i-au silit pe călugării de acolo să slujească cu preoţii catolici; cei care au refuzat au fost alungaţi şi chiar omorâţi şi azi au sfinte moaşte frumos mirositoare, iar trupurile celor ce au acceptat compromisul sunt negre, neputrezite şi înspăimântătoare, căci căzuse sub anatema Sfinţilor Părinţi care spun: Anatema să fie cel ce se roagă împreună cu ereticii. E posibil ca din hulirea dreptelor învăţături de credinţă, prin propovăduirea unor erezii, să nu-i fi putrezit limba.

După cum se ştie, au rămas până în veacul nostru multe mumii egiptene, ceea ce arată că nu doar sfinţenia poate pricinui nestricăciunea. Mulţi budhişti şi yoghini au rămas neputrezi fiind la fel de necredincioşi Adevăratului Dumnezeu, precum amintitele mumii egiptene, mâna tânărului care şi-a ucis părinţii, preoţii căzuţi sub anatema şi limba lui Anton de Padova atât de mult mediatizată în cea mai mare parte a mass-mediei româneşti. Acestea, deşi sunt neputrede, nu sunt sfinte moaşte. Nu au nici măcar mireasma caracteristică sfintelor moaşte, precum o au adevăraţii sfinţi.

- Chiar aşa de mult ne desparte doar câteva erezii în care ei au căzut?

- Dragul meu, orice erezie e hulă împotriva Duhului Sfânt şi aceasta, după cum spune Sfânta Evanghelie, nu se va ierta niciodată. Singura şansă este căinţa în timpul vieţii în ceea ce priveşte hula, adică îndreptarea în dreapta credinţă. Sfântul Ioan Gură de Aur dădea următoarea explicaţie, şi anume: Dacă cineva falsifică o cât de mică parte a chipului regelui de pe monedă, a falsificat întraga monedă.

Asemenea, cine modifică o cât de mică învăţătură din credinţă, a schimbat întraga credinţă. Mântuitorul Hristos spune destul de clar pentru cine vrea să înţeleagă: Eu sunt uşa. Cine nu intră pe uşă, ci sare pe aiurea, este fur şi tâlhar.

Cea mai mare înşelăciune a diavolului este a se face confundabil cu Adevărul, aici cei mai slabi în credinţă cad foarte uşor, chiar şi teologi dacă ar fi, şi mai ales cei lipsiţi de trăirea cu Hristos.

 

Înapoi